Sf Ioan Chrysostom (Gura de Aur)
S-a nascut la Antioh in anul 347 si a murit la Comana in Pont la 14 Septembrie 407.
Teologii catolici il considera ca fiind cel mai important teolog al Bisericii de Rasarit.
Tatal sau, Secundus a fost un inalt ofiter al armatei Siriene si a murit curand dupa nasterea lui Ioan, lasand pe sotia sa Anthusa in varsta de 20 de ani cu grija a doi copii.
Anthusa l-a crescut pe Ioan intr-un spirit de pietate si l-a indreptat spre cele mai bune scoli ale Antiohului, unde a dobandit cunostinte temeinice de filosofie si istorie.
In anul 367 Ioan cunoaste pe episcopul Meletius care face o puternica impresie asupra lui:
Ioan se dedica vietii religioase si abandoneaza studiile clasice in favoarea celor teologice, devenind lector.
Urmatorii trei ani ii dedica vietii ascetice si studiului scripturii, traind in cavernele din apropierea Antiohului.
Sanatatea subreda il determina sa se intoarca la Antioh unde redevine lector si mai tarziu preot.
Intre anii 386 si 398, Ioan predica cu fervoare si deosebit talent Sfanta Scriptura, capatand un renume care depaseste granitele Imperiului Bizantin.
In 398 imparatul Areadius il sustine in preluarea episcopatului Constantinopolului.
Devenit episcop Ioan incepe o reforma de sus in jos a institutiei, construieste spitale pentru saraci si incepe multe alte opere de caritate.
Dezacordul sau cu stilul luxurios de viata al imparatasei Eudoxia, ii creaza conflicte si persecutii.
Dupa doua atentate nereusite la viata sa este deportat.
Patriarhii bisericii se alatura curtii imperiale in persecutarea lui Ioan.
Scrierile sale il facusera deja renumit in vestul Europei, iar papa rupe legaturile cu patriarhul Alexandriei si Antiohului pentru a-l fi persecutat si deportat pe Ioan.
Este silit sa se mute din loc in loc, iar soldatii care il pazesc primesc instructiuni sa-l epuizeze prin marsuri prelungite.
In cele din urma moare la Comana in Pont, unde este ingropat . Mai tarziu in anul 438 moastele ii sunt aduse la Constantinopol, cu mare pompa si inmormantat in Biserica Apostolilor.
Scrierile sale sunt impartite in trei parti: "opuscula", "homilies" si "epistole".
"Opuscula" este alcatuita dintr-o serie de scrieri din perioada ascetica a tineretei sale: "Comparatio Regis cum Monacho", "Adoratio ad Stagirium", "De Virginitate", "De Sacerdotio", si multe altele.
"Homilies" reprezinta comentarii asupra scripturilor si deosebita lor valoare teologica a avut o puternica influenta asupra teologilor crestini care au urmat. Enumeram doar cateva titluri: "Despre Facerea Lumii", "Despre Psalmi", "Despre David", "Despre Ana", "Despre Sf. Matei", "Despre Sf. Ioan", etc.
De asemenea el a mai scris "De Incomprehensibili Dei Natur".
Epistolele sunt scrieri din exil, si sunt in numar de 238.
Renumele sau si importanta scrierilor sale au crescut dupa moartea sa, fiind citat la Consiliul dela Efes din 431, si mai apoi citat de cei mai importanti teologi fie de Rasarit fie de Apus. Mai mult decat atat, protestantii il considera ca pe un predecesor al teologiei protestante (ceea ce a stirnit bineinteles o disputa cu biserica catolica).
Desi a trait inaintea crizei iconoclaste, teologii iconofili isi bazeaza in mare masura argumentele pe scrierile lui Ioan.
Biserica romano-catolica l-a numit Doctor al bisericii, iar biserica ortodoxa il onoreaza ca
Sfant Parinte al Bisericii.